Considerăm stilul minimal ca o preferinţă a omului intelectual. Se caracterizează prin aspect "curat", scutit de orice ornament suplimentar tulburător. Poate fi enigmatic, cumpătat, rezervat sau iubitor de libertate.

Jocul cu minimal necesită atenţie deosebită. În spaţiile grandioase obţinute prin deschiderea încăperilor destinate diferitelor funcţii ochiul cuprinde liber toate detaliile mărunte. Elementul de bază al acestui stil este armonia. E foarte important, ca şi cele mai mărunte obiecte să "trăiască" împreună cu celelalte elemente ale amenajării.


Consideraţiile de mai sus sunt valabile atât în cazul uşilor şi ferestrelor frontale, cât şi la cele interioare. Uşile şi ferestrele de stil minimal se caracterizează prin absenţa oricărui element ornamental de prisos, linii drepte, rezervare. Trăiesc împreună cu clădirea, se întăresc reciproc, însă uşa sau fereastra nu domină spaţiul.

Stilul de amenajări minimal s-a pornit din Italia, predecesorul său intelectual este minimal art (arta minimă) răspândit în anii şaizeci. Expresia a fost folosită prima dată de către Richard Wollheim în anul 1965.

Stilul minimal sau raţional tinde să atingă armonia dorită de om numai prin forme clare şi ordine. Pentru realizarea armoniei modele sau formele sunt repetate ritmic în spaţiu, le orânduieşte, astfel atrăgând atenţia ca ordinea în viaţă şi în ambianţă nu este o simplă dorinţă, ci trebuie să fie realitate.

Stil cu necesar mare de spaţiu, minimal necesită suprafeţe goale între obiectele de aranjament şi aranjarea spaţioasă a mobilelor. Orice obiect de alt gen aflat într-un astfel de spaţiu devine ţipător, şi are acelaşi efect dezordinea sau insuficienta ordine a obiectelor de aranjament. E aproape obligatorie aranjarea conform inventarului a obiectelor uzuale.

În marile spaţii goale florile şi plantele verzi, reprezentând natura, au un rol distins. Plantele aranjate cu simţ în vaze sau ghiveci din sticlă sau metal de formă simplă în puntele de accent ale camerelor devin ornamentele demne ale acestei lumi puritane.